cuvîntul

"la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi cuvântul era dumnezeu" - ioan 1.1; aflăm că deumnezeu este cuvîntul, nu cuvîntul este dumnezeu, cum ar crede unii; eco spune că ceea ce ne face să vorbim sînt semnele; rostim cuvinte nu pentru că noi am ales acest lucru, ci pentru că semnele ne obligă; pe lîngă faptul că este o înşiruire de litere, ce trebuie rostite, cuvîntul trebuie să mai aibă ceva pentru a-şi atinge rostul - înţeles, sens şi aici revenim la punctul de plecare, pentru că sensul, înţelesul are ceva divin în el; înţelesul, sensul reprezintă conţinutul cuvîntului, iar literele sînt cele care dau forma; dar natura divină a cuvîntului nu este cuprinsă atît în sensul lui cît în informaţia transmisă, căci putem avea un înţeles dar să nu avem informaţie şi să avem o tautologie, adică o mulţime vidă;