la mulţi ani!

sper ca anul care vine.............

aseară

aseară n-am putut să scriu pentru că am fost împiedicat să fac acest lucru; din această cauză astăzi am vorbit despre libertate; aseară mi-au înflorit fluturi pe retină, iar îngerii mi-au făcut cu mîna; "hello! te doare spatele rău?", m-au întrebat ei şi-au plecat lăsîndu-mă cu durerea mea de spate; au plecat............

libertate

pînă acum n-am spus nimic despre libertate; un fluture abia ieşit dintr-un cocon este liber; conceptul de libertate nu are nimic nobil în el, dar omul care însoţeşte conceptul de libertate are ceva nobil în el; omul este singura fiinţă care înţelege libertatea şi pentru care libertatea înseamnă ceva; de fapt, omul este singura fiinţă care şi-a dat viaţa pentru libertate;

indigestia

mănînci mult, iar stomacul tău nu mai poate mistui alimentele; indigestia este şi o indispoziţie; se manifestă în preajma sărbătorilor, fiind, de cele mai multe ori, asociată acestora; indispoziţia este provocată de lăcomie; mai este un tip de indigestie - indigestia intelectuală ; acesta se manifestă, ca şi cea digestivă, tot cu dureri de cap, ameţeli, greţuri; aceasta este provocată fie de cititul în exces în lipsa unui antrenament, fie nu te duce capul; în concluzie: indigestia este o boală provocată de lăcomie şi se manifestă numai dacă eşti lipsit de antrenament sau eşti prost;

27

la mulţi ani!

26

la mulţi ani!

25

la mulţi ani!

la mulţi ani!

v-aţi întrebat vreodată dacă este o urare sinceră? cînd cineva îţi face o urare oare nu se gîndeşte în primul rînd la binele lui, pentru că cine ştie, oarecum urarea, printr-un mister, se va întoarce la el; şi faptele cele mai bune sînt rezultatul egoismului;

specii

despre specii se poate vorbi din două puncte de vedere: în primul rînd ca făcînd parte dintr-o specie şi-n acest caz discuţia îl cuprinde şi pe vorbitor, dar nu ca individ cu o identitate proprie, ci ca individ care împrumută identitatea şi valorile speciei din care face parte, ca individ subordonat speciei şi care nu se poate sustrage speciei; în cel de-al doilea caz, se vorbeşte despre specie; în acest caz specia este ceva exterior vorbitorului, privirea lui vine din afară, iar privitorul îşi afirmă puternic propria sa identitate, existînd posibilitatea să avem un transfer de atribute de la o specie la alta;

lumea modernă

lumea modernă ne vinde un concept cu totul special, acela de excitare continuă; acesta este pus în legătură cu cel de a-te-simţi- bine; aceste două idei-concepte sînt opuse celor tradiţionale de linişte şi cel, specific creştin, de efort continuu;

despre dreptate

"fiat iustitia, pereat mundus!" - "să se facă dreptate (chiar de-ar fi) să piară lumea"

întrebare

ce este aceia o întrebare bună? cînd ştim că am pus o întrebare bună? o întrebare bună trebuie să atingă miezul problemei sau trebuie să pregătească terenul pentru o altă întrebare?

despre rigoare

rigor - înţepenire, rigiditate; (fig.) asprime, duritate, rigiditate; dacă ar fi să ne luăm după latini rigoarea ar presupune o rigiditate, o înţepenire în ceva, care se combină cu o anumită asprime pentru a se realiza acest lucru, deoarece trebuie să înţelegem următorul fapt: pentru a reţine ceva între anumite limite trebuie să existe un sistem de sancţiuni, iar aplicarea acelor sancţiuni trebuie făcută şi cu ajutorul forţei; şi mai important rigoarea necesită oprirea; lipseşte dinamica acţiunii, care este înlocuită cu o dinamică imanentă;

citat

înşiruire de cuvinte ce aparţin unei persoane, fie ea celebră sau nu; cioran: "am avut toată viaţa mea o pretenţie extraordinară: de a fi omul cel mai lucid pe care l-am cunoscut"; şi nici măcar nu-mi place cioran;

cuvîntul

"la început era cuvântul şi cuvântul era cu dumnezeu şi cuvântul era dumnezeu" - ioan 1.1; aflăm că deumnezeu este cuvîntul, nu cuvîntul este dumnezeu, cum ar crede unii; eco spune că ceea ce ne face să vorbim sînt semnele; rostim cuvinte nu pentru că noi am ales acest lucru, ci pentru că semnele ne obligă; pe lîngă faptul că este o înşiruire de litere, ce trebuie rostite, cuvîntul trebuie să mai aibă ceva pentru a-şi atinge rostul - înţeles, sens şi aici revenim la punctul de plecare, pentru că sensul, înţelesul are ceva divin în el; înţelesul, sensul reprezintă conţinutul cuvîntului, iar literele sînt cele care dau forma; dar natura divină a cuvîntului nu este cuprinsă atît în sensul lui cît în informaţia transmisă, căci putem avea un înţeles dar să nu avem informaţie şi să avem o tautologie, adică o mulţime vidă;

adevărul în opera de artă

el aparţine în totalitate autorului, dar ceea ce este adevărat aparţine cititorului; fără cititor opera de artă rămîne suspendată în eternitate, între cer şi pămînt, numai a autorului, singură, înfruntînd necunoaşterea; despărţirea aceasta este împotriva firii, nu atît inestetică, cît a-estetică, deoarece vocaţia operei de artă este de a fi estetică;

prostia

capacitatea de a gîndi limpede şi fără efort

comportamentul etic

fiecare sistem politic este susţint de un anumit tip de comportament etic; el reprezintă, pe de o parte, atitudinea pe care o dezvoltă individul raportată la putere, pe de altă parte, faptele pe care le exercită acelaşi individ raportate la aceeaşi putere; faţă de putere individul dezvoltă şi conservă un anumit tip de comportament care îl ajută să-şi mărească profitul, ar spune doctrina economică, sau să obţină maximul de bună-stare, spun eu; deci, comportamentul etic este rezultatul deciziilor pe care le ia individul, precum şi a acţiunilor desfăşurate de acesta şi care nu sînt rezultatul deciziilor sale; uneori comportamentul etic se opune mentalităţii, alteori acesta este compatibil cu mentalitatea, dar neidentificîndu-se cu mentalitatea; comportamentul etic trebuie disociat de mentaliate; un comportament etic îndelung exersat poate duce la schimbarea mentalităţii, asta numai în cazul cînd mai mulţi indivizi desfăşoară acelaşi comportament etic; să mai spunem că, exersînd un anumit comportament etic individul reuşeşte să-şi conserve habitatul, izbîndind totodată să-şi asigure supravieţuirea socială;

demos&kratos

Democraţia disipează ideile de dreptate , adevăr, justiţie, libertate (ideile generale pe care se construiesc ideologiile), le fărîmă în mii de bucăţele, relativizîndu-le şi împrăştiindu-le , dîndu-le spre gestionare diferitelor instituţii; dacă democraţia a reuşit ceva în această direcţie este că nu mai avem de-a face în sistemele democratice cu ideea unitară de dreptate, adevăr, justiţie, libertate etc., nu mai avem de-a face cu clasica luptă dintre bine şi rău (toate aceste idei sunt implicate în această luptă, direct sau indirect, deoarece altfel n-ar fi putut să se dezvolte şi să capete forţă), ci avem de-a face cu o luptă a contextelor; relativizarea acestor idei, atît de absolute în secolul trecut se datorează tocmai importanţei pe care a căpătat-o contextul în lumea nouă; astfel s-a născut un mic paradox al societăţii moderne; spre deosebire de societatea veche unde ideile mari, ca şi cauzele, erau absolute, dar nu universale, în societatea modernă ideile de adevăr, dreptate, libertate etc.,(cele impuse de societatea non-religioasă), s-au universalizat, dar nu mai sunt absolute; s-au universalizat prin contextualizare. Să luăm ca exemplu dreptatea; spunem că oriunde dreptatea este acceptată ca o idee sau ideal nobil de urmărit şi stabilit; spre deosebire de regimurile democratice în regimurile totalitare sau clasice dreptatea era văzută îndeosebi sub aspectul absolut: era absolută pentru că numai divinitatea era dreaptă şi apoi în cazul regimurilor totalitare era absolută pentru că numai cei care deţineau puterea împărţeau dreptatea sau erau cei drepţi; democraţia a instituit uzul noţiunii de dreptate la nivelul cotidianului, ea fiind accesibilă oricui şi fiind o rezultantă firească a acţiunilor umane; astfel ea a devenit universală, nemaifiind absolută, totuşi, ca un nou mic paradox ea şi-a păstrat anumite caracteristici vechi şi anume prin contextualizare ea capătă prerogative imperative, de necesitate; de aici şi slăbiciunile acestui sistem politic.

demos&kratura

n-are rost să ne ocupăm cu originea acestui termen; democratura este un simulacru al democraţiei; ştim cum stă treaba; alegeri dirijate, directive, oameni politici numiţi etc; dar şi democraţia se poate transforma într-o democratură, nu la nivel instituţional ci la nivel mental; cetăţenii liberi şi democraţi riscă să cadă în capcana celui care nu se mai îndoieşte de nimic; el se trezeşte aruncat în postura de cetăţean liber care exportă democraţia cu forţa în credinţa că acest lucru (democraţia) şi-l doreşte fiecare om, pornind de la ideea măreaţă că toţi oamenii raţionali îşi doresc să trăiască într-un sistem democratic, confundînd sistemul democratic cu democraţia din capul lor;

trădarea

ce-i trădarea? nici o comunitate nu a încurajat acţiunea de trădare; ea a fost considerată un act laş, reprobabil cultural, pedepsit drastic, pentru faptul că era o acţiune extremă, decisivă, ce urmărea de cele mai multe ori distrugerea grupului din care făcea parte trădătorul; acţiunea de trădare vulnerabilizează grupul originar al trădătorului şi-l expune acţiunilor distrugătoare ale grupului gazdă; trădarea este un act izvorît din oportunism şi reprezintă pentru trădător o oportunitate de deal; altfel spus trădătorul împarte ce cei din grupul gazdă ceva ce deţine numai el în schimbul a ceva; urmînd acest fir putem trage concluzia că actul de trădare este un act democratic prin care se distruge monopolul asupra unui bun; deci actul de trădare nu-i un act imoral cît un act economic;

angoasa

pentru cei care nu ştiu angoasa este o stare de nelinişte permanentă; pentru completări vezi

sau stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, ce se vrea însoţită de respiraţie rapidă şi sacadată, precum şi de tristeţe excesivă; angoasa te înstrăinează de cei din jurul , îţi provoacă migrene, stări de vomă, dureri musculare inexplicabile, mersul pe jos devine o povară, stări de oboseală, şi de cele mai multe ori precede depresia; depresia fiind boala regală a existenţialismului;

mi se rupe

mi se rupeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

economia de piaţă

dincolo de aspectul economic al problemei, să ne gîndim la celălalt aspect, cel al moralei pe care o presupune economia de piaţă; pentru că economia de piaţă are o latură morală destul de accentuată; adică ea selectează actorii morali de pe piaţă şi-i propulsează mai departe; aş pune în directă relaţie capacitatea de a economisi cu perioadele de abstinenţă obligatorii pentru orice individ religios (din cîte ştiu eu fiecare religie are astfel de perioade); cei care l-au studiat pe weber nu vor fi de acord;

despre lucruri pe care am vrea să le uităm

unele lucruri am dori să nu ni se întîmple; cînd ne certăm cu iubita am dori să nu o fi cunoscut; cînd ne moare cineva drag am dori să fim departe; cînd ne îmbolnăvim am dori să nu fim noi cei bolnavi; cînd ne împiedicăm am dori să nu fim văzuţi de cineva; cînd murim am dori să nu ne fi născut;

geniul

"geniul este inteligenţa care îşi cunoaşte limitele", camus; o definire a geniului care democratizează ideea de genialitate, transformînd-o într-o inteligenţă iscoditoare, socratică;

giovanni papini

"Unul din principiile noastre fundamentale e acesta: să nu ataci niciodată pe nimeni. Să trecem în revistă situaţiile posibile. Dacă cel pe care vreţi să-l atacaţi e celebru şi respectat, atacîndu-l lăsaţi impresia că o faceţi din invidie şi gelozie – dacă însă e aşa şi aşa, îi daţi prea multă importanţă luîndu-vă de el şi obţineţi astfel un rezultat chiar opus faţă de cel pe care l-aţi urmărit – dar dacă e cineva care începe să zbiere, îi faceţi publicitate şi e clar că doar atîta aşteaptă unul ca ăla, care se bucură şi dacă-i ciomăgit, numai să se vorbească despre el – dacă e italian nu trebuie, fireşte dintr-un nobil naţionalism, să ne dărîmăm propriile valori – dacă e străin nu e bine să ne încredem prea mult în judecata noastră, pentru că nu cunoaştem limba lui, cultura lui, tipul de civilizaţie în mijlocul căreia s-a născut şi a crescut – dacă e unul care scrie cărţi complicate, trebuie să-l lăsăm în pace pînă cînd am studiat în profunzime acea problemă şi pe următoarea şi pe toate celelalte fără care n-o înţelegem pe prima şi tot aşa mai departe, încît stăm cu mîinile încrucişate ani de zile şi-i dăm prilejul ăluia să facă avere şi să dea ortu’ popii – dacă e unul care scrie lucruri slabe nu merită să le luăm în seamă pentru a le distruge, că şi-aşa se discreditează de la sine – dacă e om violent şi mînios, cunoscut ca duelgiu şi bătăuş, nu-i bine să-l aţîţăm fiindcă ne-am putea pomeni cu un duel sau o pălmuială în plină stradă – dacă e unul c-un purcoi de bani sau vreo funcţie sau e în fruntea unei firme, nu-i bine să ne luăm în gură cu el fiindcă astfel ratăm orice speranţă să căpătăm din partea lui favoruri şi avantaje – dacă e foarte tînăr trebuie să-l compătimim şi să aşteptăm – dacă e cam de vîrsta noastră e bine să-l ocolim din spirit de frăţie – dacă e bătrîn să-l lăsăm în pace din respect. Aţi înţeles? Spuneţi-mi dacă apare altă situaţie în afara celor de mai sus şi vom găsi o soluţie şi pentru aceea." (giovanni papini), trad. laszlo alexandru

"poetul negritudinii"

"şi-acum asemeni unui elefant adormit/tu dormi în braţele morţii"

moartea

substantiv comun, genul feminin, numărul singular (că doar o moarte are omul); oprirea definitivă a tuturor funcţiilor vitale; ireversibilă; moartea este singurul lucru cu adevărat important pentru om; cu adevărat tragic; doar creştinismul a încercat să înlocuiască tragedia morţii cu tragedia pierderii mîntuirii; dilema omului modern: ce preferăm tragedia morţii sau tragedia pierderii mîntuirii?

fără titlu

dacă un lucru nu are nume înseamnă că el nu există?! dacă un lucru nu există înseamnă că nu va avea nume?! dacă avem doar un nume înseamnă că lucrul există?!

patriotismul

se spune că patriotismul este dragostea de ţară dezvoltată în decursul istoriei; patriotismul este strîns legat de patrie şi se moşteneşte; ţine de un spaţiu anume şi e o chestie ideologică; întăreşte coeziunea grupului care ocupă acel spaţiu şi oferă oricărui individ din grup sentimentul apartenenţei la acel grup; apartenenţa la un grup îi dă oricărui individ sentimentul de putere, totodată, pentru că i se oferă protecţie, individul este obligat să adere la proiectele grupului; altfel grupul îl ostracizează; mai este şi situaţia cînd individul nu se regăseşte în proiectele grupului, în această situaţie individul se exilează sau pleacă din grup de bunăvoie şi aderă la alt grup; mai există o posibilitate în acestă situaţie cînd individul îşi impune un exil interior şi nu mai beneficiază de protecţia totală a grupului; el nici nu va părăsi grupului, nici nu va fi exclus de către acesta, ci va fi izolat în cadrul grupului, marginalizat, cu posibilitatea revenirii în viaţa publică; pînă la urmă asta înseamnă grupul, viaţă publică;