comportamentul etic

fiecare sistem politic este susţint de un anumit tip de comportament etic; el reprezintă, pe de o parte, atitudinea pe care o dezvoltă individul raportată la putere, pe de altă parte, faptele pe care le exercită acelaşi individ raportate la aceeaşi putere; faţă de putere individul dezvoltă şi conservă un anumit tip de comportament care îl ajută să-şi mărească profitul, ar spune doctrina economică, sau să obţină maximul de bună-stare, spun eu; deci, comportamentul etic este rezultatul deciziilor pe care le ia individul, precum şi a acţiunilor desfăşurate de acesta şi care nu sînt rezultatul deciziilor sale; uneori comportamentul etic se opune mentalităţii, alteori acesta este compatibil cu mentalitatea, dar neidentificîndu-se cu mentalitatea; comportamentul etic trebuie disociat de mentaliate; un comportament etic îndelung exersat poate duce la schimbarea mentalităţii, asta numai în cazul cînd mai mulţi indivizi desfăşoară acelaşi comportament etic; să mai spunem că, exersînd un anumit comportament etic individul reuşeşte să-şi conserve habitatul, izbîndind totodată să-şi asigure supravieţuirea socială;