definiţia

un/o ceva poate fi definit atît prin ceea ce este el/ea, dar şi prin ceea ce acel ceva nu este; în primul caz folosim afirmaţia - spunem despre philo- sophia că este dragostea de înţelepciune, de unde importanţa erosului; în cel de-al doilea caz folosim negaţia, spunînd despre fiinţă ceea ce nu este ea, de unde importanţa nimicului; în cel de-al doilea caz metoda seamănă mai mult cu metoda dedectivilor, pentru că încerci să conturezi identitatea, caracteristicile, scopul etc suspectului eliminînd pe rînd variantele neproductive; însă metoda negaţiei mai are un rol acela de a localiza suspectul, de a-i oferi un loc; într-o anchetă grea nu vorbim de un singur suspect, ci de un cerc de suspecţi, ca în filmele cu poirot; pentru a restrînge cercul de suspecţi, trebuie verificate alibiurile; astfel putem identifica falşii suspecţi; filosoful are de condus o anchetă grea şi încîlcită;