vineri, 7 decembrie 2007

despre lucruri pe care am vrea să le uităm

unele lucruri am dori să nu ni se întîmple; cînd ne certăm cu iubita am dori să nu o fi cunoscut; cînd ne moare cineva drag am dori să fim departe; cînd ne îmbolnăvim am dori să nu fim noi cei bolnavi; cînd ne împiedicăm am dori să nu fim văzuţi de cineva; cînd murim am dori să nu ne fi născut;

joi, 6 decembrie 2007

geniul

"geniul este inteligenţa care îşi cunoaşte limitele", camus; o definire a geniului care democratizează ideea de genialitate, transformînd-o într-o inteligenţă iscoditoare, socratică;

miercuri, 5 decembrie 2007

giovanni papini

"Unul din principiile noastre fundamentale e acesta: să nu ataci niciodată pe nimeni. Să trecem în revistă situaţiile posibile. Dacă cel pe care vreţi să-l atacaţi e celebru şi respectat, atacîndu-l lăsaţi impresia că o faceţi din invidie şi gelozie – dacă însă e aşa şi aşa, îi daţi prea multă importanţă luîndu-vă de el şi obţineţi astfel un rezultat chiar opus faţă de cel pe care l-aţi urmărit – dar dacă e cineva care începe să zbiere, îi faceţi publicitate şi e clar că doar atîta aşteaptă unul ca ăla, care se bucură şi dacă-i ciomăgit, numai să se vorbească despre el – dacă e italian nu trebuie, fireşte dintr-un nobil naţionalism, să ne dărîmăm propriile valori – dacă e străin nu e bine să ne încredem prea mult în judecata noastră, pentru că nu cunoaştem limba lui, cultura lui, tipul de civilizaţie în mijlocul căreia s-a născut şi a crescut – dacă e unul care scrie cărţi complicate, trebuie să-l lăsăm în pace pînă cînd am studiat în profunzime acea problemă şi pe următoarea şi pe toate celelalte fără care n-o înţelegem pe prima şi tot aşa mai departe, încît stăm cu mîinile încrucişate ani de zile şi-i dăm prilejul ăluia să facă avere şi să dea ortu’ popii – dacă e unul care scrie lucruri slabe nu merită să le luăm în seamă pentru a le distruge, că şi-aşa se discreditează de la sine – dacă e om violent şi mînios, cunoscut ca duelgiu şi bătăuş, nu-i bine să-l aţîţăm fiindcă ne-am putea pomeni cu un duel sau o pălmuială în plină stradă – dacă e unul c-un purcoi de bani sau vreo funcţie sau e în fruntea unei firme, nu-i bine să ne luăm în gură cu el fiindcă astfel ratăm orice speranţă să căpătăm din partea lui favoruri şi avantaje – dacă e foarte tînăr trebuie să-l compătimim şi să aşteptăm – dacă e cam de vîrsta noastră e bine să-l ocolim din spirit de frăţie – dacă e bătrîn să-l lăsăm în pace din respect. Aţi înţeles? Spuneţi-mi dacă apare altă situaţie în afara celor de mai sus şi vom găsi o soluţie şi pentru aceea." (giovanni papini), trad. laszlo alexandru

marți, 4 decembrie 2007

"poetul negritudinii"

"şi-acum asemeni unui elefant adormit/tu dormi în braţele morţii"

luni, 3 decembrie 2007

moartea

substantiv comun, genul feminin, numărul singular (că doar o moarte are omul); oprirea definitivă a tuturor funcţiilor vitale; ireversibilă; moartea este singurul lucru cu adevărat important pentru om; cu adevărat tragic; doar creştinismul a încercat să înlocuiască tragedia morţii cu tragedia pierderii mîntuirii; dilema omului modern: ce preferăm tragedia morţii sau tragedia pierderii mîntuirii?

duminică, 2 decembrie 2007

fără titlu

dacă un lucru nu are nume înseamnă că el nu există?! dacă un lucru nu există înseamnă că nu va avea nume?! dacă avem doar un nume înseamnă că lucrul există?!

sâmbătă, 1 decembrie 2007

patriotismul

se spune că patriotismul este dragostea de ţară dezvoltată în decursul istoriei; patriotismul este strîns legat de patrie şi se moşteneşte; ţine de un spaţiu anume şi e o chestie ideologică; întăreşte coeziunea grupului care ocupă acel spaţiu şi oferă oricărui individ din grup sentimentul apartenenţei la acel grup; apartenenţa la un grup îi dă oricărui individ sentimentul de putere, totodată, pentru că i se oferă protecţie, individul este obligat să adere la proiectele grupului; altfel grupul îl ostracizează; mai este şi situaţia cînd individul nu se regăseşte în proiectele grupului, în această situaţie individul se exilează sau pleacă din grup de bunăvoie şi aderă la alt grup; mai există o posibilitate în acestă situaţie cînd individul îşi impune un exil interior şi nu mai beneficiază de protecţia totală a grupului; el nici nu va părăsi grupului, nici nu va fi exclus de către acesta, ci va fi izolat în cadrul grupului, marginalizat, cu posibilitatea revenirii în viaţa publică; pînă la urmă asta înseamnă grupul, viaţă publică;